Decizia de a da copilul la creșă este una complicată pentru mulți părinți și de bună seamă. E greu să-ți lași copilul care încă nu poate spune un cuvânt în grija străinilor, e greu să pleci lasându-l plângând în brațele altcuiva și e greu să ai încredere că cei care au rămas cu el o să-l trateze cu blândețe și răbdare mereu.

Marea parte a creșelor și grădinițelor din Germania, în procesul de acomodare se bazează pe modelul berlinez (Berliner Modell). Acest model a fost dezvoltat între anii 80-90 și are la bază un studiu realizat de o universitate din Berlin care constata la acea vreme că copii care nu au trecut printr-un proces de acomodare se îmbolnăveau de 4 ori mai des în comparație cu cei care au trecut printr-un proces de acomodare blând.

Dacă am simplifica la maxim esența modelului berlinez, acesta ar arăta în felul următor:

Etapa de bază
Timp de aproximativ 3 zile, părintele și copilul petrec câteva ore la creșă sau grădiniță. Copilul are posibilitatea să descopere spațiul, copiii, educatorii și să se îndepărteze ușor de părinți.

Etapa de stabilizare și despărțire
După ziua a patra, educatorii încearcă să se apropie de copil ajutându-l în procesul de joacă, alimentare etc. Părintele se implică doar în cazul în care copilul încă nu acceptă educatoarea/educatorul. În cazul în care totul decurge bine, părintele își ia rămas bun de la copil și părăsește încăperea pentru aproximativ 30 de minute. Cu toate acestea, nimic nu e bătut în cuie. Dacă copilul nu se oprește din plâns preț de câteva minute, părintele este rechemat și etapa de despărțire amânată până când copilul capătă mai multă încredere în educatori și este mai pregătit să treacă la următoarea etapă.

Etapa de încheiere
În această etapă copilul încă mai protestează atunci când pleci, cu toate acestea se lasă ușor calmat de educatori și nu plânge mai mult de câteva minute.

În mod normal perioada de acomodare după modelul berlinez durează între 2 și 4 săptămâni.

Perioada de acomodare în cazul nostru a fost realizată după modelul berlinez dar a durat mai mult de 3 luni, fiul nostru începând perioada de acomodare la un an și o săptămână. Pe parcursul acestei perioade, sub ghidarea personalului de la creșă am petrecut timp împreună în cadrul grupei, mai apoi am început să acordăm mai multă independență îndepărtându-ne de fiul nostru, apoi părăsind odaia de joacă și revenind în câteva minute, apoi părăsind creșa pentru o oră. Dacă copilul făcea un pas înapoi, adică reacționa negativ la strategia de acomodare, făceam și noi un pas înapoi.

Tot acest process a fost realizat cu multă migală, documentat, consultat cu noi părinții și modificări erau făcute pentru a întâmpina necesitățile copilului.

Din start ni s-a recomandat să fim pregătiți a investi timp, energie și foarte multă răbdare în acest process, întrucât începutul contează pentru restul anilor pe care copilul îi va petrece la creșă și la grădiniță. Dacă ne dorim ca copilul să asocieze creșa/grădinița cu o experiență plăcută și veselă trebuie să dedicăm timp și să ne dedicăm noi ca părinți.

Trebuie de menționat că mulți părinți încep procesul de acomodare înainte de a păși pragul unei creșe, mergând cu copii la diverse grupuri de joacă, unde sub ghidarea specialiștilor copilul are posibilitatea să petreacă timp cu alți copii și să se obișnuiască cu un mediu mult mai energic decât cel de acasă.

Cum se intâmplă deseori, noi am aflat de multe lucruri când era prea tarziu. Astfel ne-am pomenit cu un boț de om iubăreț nevoie mare, dar lumea căruia era mama și tata. La terenul de joacă dacă un copil striga mai tare, el imediat începea să plângă și ne lua ceva timp să-l calmăm. Evident că în asemenea circumstanțe perioada de acomodare a durat. Pe când mulți alți copii deja stăteau ziua întreagă la creșă, fiul nostru încă se ținea scai de noi.

În ceea ce privește planul nostru de a lăsa copilul toată ziua la creșă și a munci ambii cu regim deplin, noi foarte devreme am conștientizat că în cazul nostru asemenea scenariu nu va duce la nimic bun. Când am început perioada de acomodare la creșă, eu deja lucram 8 ore pe zi iar soțul și-a asumat marea responsabilitate de a însoți fiul nostru în acest început, având posibilitatea să lucreze flexibil. În această situație era posibil de rezistat, dar atât de complicat încât nu mai ramânea loc pentru a ne bucura de aceasta frumoasa perioadă din viața noastră și a copilului nostru. Mai mult ca atât, sentimentele de vinovăție prin care treceam ambii ca părinți erau absolut paralizante. Astfel am decis să lucrez doar jumătate de zi.

Viața noastră s-a schimbat cu desăvârșire – în primul rând eram la mijloc de cale cu procesul de acomodare. În al doilea rând, noi eliberându-ne de povara emoțională și sentimentele de vinovăție ne-am regăsit calmul și am devenit mult mai eficienți în procesul de acomodare al copilului nostru la creșă.

Felul în care noi, parinții trecem prin perioada de acomodare este primordial, întrucât energia cu care facem acest lucru și trăirile noastre se transmit imediat copilului.

Acum fiul nostru face exact 1 an și 6 luni de când merge la creșă. Nu putem spune că duminica e trist deoarece creșa e închisă, dar cu siguranță merge acolo cu multă plăcere. Are prieteni, activități preferate, educatori pe care îi adoră iar dimineața când îl lăsăm, deseori e atât de încântat încât uită să ne îmbrățișeze. Trebuie să-l chemăm de la joacă ca să ne luăm îmbrățișările și pupicii.

Noi ne întrebăm, dacă știind ceea ce știm și trecând deja prin experiența prin care am trecut, ne-am da copilul la creșă la o vârstă atât de fragedă. Răspunsul nostru ar fi cu siguranță Da, întrucât am observat și continuăm să observăm multe beneficii atât pentru copil cât și pentru noi ca familie (despre asta vă povestim într-un articol separat).

Cu toate acestea, știind cee ce știm acum, am avea o cu totul altă abordare a acestui process:
1. Ne-am pregăti pentru o perioadă lungă de acomodare și am face tot posibilul ca în această perioadă procesul de acomodare să fie unicul mare proiect (un nou loc de muncă și perioada de acomodare în același timp e calea sigură spre lacrimi, frustări, decepții și multe sentimente de vinovăție).
2. Am începe procesul de acomodare înainte de a merge la creșă. În marea parte a localităților se organizează grupuri de joacă și activități pentru cei mici chiar începând cu vârsta de 4 luni (Le puteti găsi online căutând Krabbelgruppe, Spielgruppe, Eltern/Kind gruppe în localitatea în care locuiți).
3. Din start ne-am planifica ca cel puțin în primii doi ani de viață a copilului, unul dintre părinți să lucreze nu mai mult de jumătate de zi.

Care a fost experiența voastră în ceea ce privește procesul de acomodare la creșă sau grădiniță? O să ne bucurăm nespus de mult să aflăm cum familiile voastre au făcut față la această provocare.

Vrei să fii notificat/ă când postăm noi articole? E simplu!

Apreciază pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/The-Hoinarii-1820596351493017/

Ne găsești și pe Instagram: @the.hoinarii
Surse foto:
https://www.eltern.de/kleinkind/kinderbetreuung/kita-eingewoehnung-aus-sicht-einer-erzieherin
https://www.kurse-fuer-kinder.de/